Prada vulpii
Frica, frica aduce ființele acelea în coșmarurile noastre. Șapte ani am trăit într‑o clădire din vecinătatea combinatului de prelucrare a lemnului, al cărui cadavru zace la marginea orașului. Din ziua când s‑a pornit Restructurarea, platforma industrială a fost desființată încet, aproape imperceptibil, odată cu retragerea cetății într‑o nouă carapace. Clădirile rămase au fost năpădite, legal sau nu, de metiși, numiți atunci „naționalitatea înlocuitoare”. Construcția de beton armat, fost cămin al unui liceu, evoluase în timp, sub administrarea institutului care mă achiziționase și pe mine, de la rău spre mai rău. Toată aiureala asta fatală, numita Restructurare, a fost ca deșteptarea dintr‑un vis frumos în care se făcea că eram inginer al institutului de cercetări, mă bucuram de o relativă apreciere și simulam din tot sufletul că muncesc. Și se mai făcea că eram încă tânăr... Deodată a vibrat coarda patriotică:...